Shop
m

Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit.

m

Familia de albine

Un model de societate?

Mărturiile istorice ne arată că omul a privit albina cu fascinaţie, veneraţie şi dragoste, aceasta fiind considerată simbol al vieţii, purităţii şi hărniciei. Cu un grad extrem de evoluat în ceea ce privește cooperarea dintre indivizi, familia de albine reprezintă nu doar un model de perfecțiune și economie, dar și un biosenzor al mediului, fiind un subiect extrem de studiat comportamental și în relația cu mediul ambiant.

De-a lungul secolelor, omul s-a apropiat din ce în ce mai mult de această insectă, găsind diverse mijloace tehnice din ce în ce mai inventive pentru a-i asigura condițiile de creștere și a-i colecta produsele cu extraordinare calități nutritive.

Într-o definiție de manual o familie de albine se compune dintr-o matcă, un număr variabil de albine lucrătoare şi un număr relativ redus de trântori (crescuţi doar în perioada de reproducţie), puiet în diferite stadii de dezvoltare şi un număr de faguri cu rezervele de păstură şi miere.

Ea se dezvoltă în funcţie de condiţile  oferite de mediul ambiant, în special cele legate de aportul de hrană şi condiţiile climatice, evoluţia urmând o curbă specifică ciclului anual de dezvoltare.

Dezvoltarea depinde în mod esențial de condiţile climatice și de oferta de hrană din natură.

Albinele (Apis mellifera, meli=miere) se caracterizează prin:

  • Existenţa unui număr mare de indivizi (20000-60000) într-o familie;
  • Existenţa celor două caste la sexul femel –matca si albina lucrătoare;
  • Durata vieţii la albinele lucrătoare – vara în medie 30 zile, iarna 5-7 luni;
  • Diviziunea muncii albinelor lucrătoare;
  • Hrana pe bază doar de nectar şi polen;
  • Acumularea de rezerve de hrană care asigură traversarea perioadelor dificile când nu există hrană în natură (iarnă, frig, secetă).
  • Înmulțirea prin diviziune (roire) la nivelul familiei;
  • Organizarea cuibului;
  • Cuibul albinelor este alcatuit din faguri cu celule hexagonale juxtapuse pe cele doua feţe;

 

Fagurii sunt clădiţi din ceara proprie, secreție a glandelor cerifere, fiind dispuşi paralel în cuib și utilizaţi la depozitarea rezervelor de hrană şi la creşterea puietului.