De la floare la stup sau cum este produsă de către albine!
Cei mai mulți dintre noi știm că mierea este un produs dulce și natural. Știm că albinele culeg nectarul, îl aduc la stup și îl transformă în miere, pe care o depozitează în faguri de ceară, dar care sunt toate acele ”frământări din stup” ce stau în spatele obținerii mierii?! Care este procesul laborios prin care albinele produc miraculoasa substanță?
Mierea este produsă de albine printr-un proces foarte complex, întrucât implică un efort individual – al fiecărei albine ce culege nectarul florilor, dar și un efort social – al întregii colonii de albine ce participă la conversia nectarului în miere. Uzină sau laborator? Poate și una și alta, deoarece nectarul va suferi în doar câteva zile o transformare de compoziție ce vizează atât digestibilitatea cât și conservabilitatea produsului final – MIEREA.
Astfel, prin diverse procese ce transformă zaharurile și reduc cantitatea de apă, nectarul – un lichid bogat în glucide complexe și substanțe proprii plantelor, va deveni o substanță concentrată de glucide simple, îmbogățită enzimatic, care nu este altceva decât mierea. Vorbim de ceea ce se numește procesarea enzimatică și hidrică a nectarului.
Procesarea enzimatică începe odată cu recoltarea nectarului din flori, care intră imediat în contact cu enzime specifice din gușa albinei și continuă cu transferul nectarului către albinele din stup, care prin procese de îngurgitare și regurgitare repetate, va fi permanent îmbogățit cu enzime zaharolitice ce transformă polizaharidele în dizaharide, iar dizaharidele (ex. zaharoza) în cele două molecule de glucide – glucoza și fructoza, ce pot fi asimilate direct de către organism. Urmare a acestui proces ce durează câteva zile, rezultă mierea, un produs pentru care organismul nu va mai depune niciun efort de digestie ci doar îl va metaboliza în calorii, adică energie. Acest lucru este foarte necesar albinelor nu doar pentru cerințele energetice extrem de mari din timpul zborului de cules ca de exemplu, dar și pe timpul iernii, când au nevoie de hrană depozitată, pentru că este momentul când organismul albinei trebuie să asigure cuibului cât mai rapid căldura de care are nevoie, cu maximă economie. Un comportament de adaptare și supraviețuire la cea mai aspră perioadă din an în care natura nu le mai oferă hrană.
Mai departe, procesarea hidrică a nectarului se realizează odată cu încheierea procesării enzimatice, prin împrăştierea picăturilor de miere pe o suprafaţă cât mai mare a fagurelui și prin umplerea treptată a celulelor. În acest timp albinele din stup ventilează energic aerul din stup cu ajutorul aripilor, asigurând și o temperatură ridicată (de 35°C), pentru ca apa să se evapore cât mai repede, ajungând în mierea bine maturată la cca 16-17%. Acest lucru asigură mierii o bună conservare. După umplerea celulelor, albinele le acoperă cu un strat de ceară, deoarece mierea, fiind higroscopică, ar putea fermenta, mai ales în perioada rece a sezonului. Încă o măsură de protecție a prețiosului produs. Procesul de ”fabricație” pus la punct cu o măiestrie uimitoare de către albine, conduce astfel la obținerea unui produs suprasaturat în glucide simple, relativ stabil biochimic, în care microorganismele nu se pot dezvolta și care este depozitat în cele mai bune condiții.
Ce este mierea? Poate darul florilor și hărnicia albinelor într-un efort colectiv uimitor! Cu toate acestea, din nevoia de a reglementa o serie de aspecte cu caracter pragmatic sau științific s-au elaborat definiții din care se poate remarca dificultatea de a cuprinde complexitatea obținerii acestui produs:
- Mierea este produsul realizat de albine in exclusivitate din nectarul florilor sau din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor verzi pe care acestea le culeg, le îmbogățesc cu substanțe proprii și le prelucrează într-un mod specific, obținând în final produsul astfel definit, pe care-l depozitează în celulele fagurilor din stup pentru a constitui hrana lor energetică” (Popescu N., Meica S – Produsele apicole și analiza lor chimică)
- Substanța naturală dulce produsă de albinele Apis mellifera din nectarul plantelor, din secreții ale plantelor sau din excreții culese de pe plante vii ca rezultat al metabolismului unor insecte ce se hrănesc prin sucțiune din plante, și pe care albinele le colectează, le transformă, combinându-le cu substanțe proprii specifice, le deshidratează și le depozitează în faguri pentru a se matura. (Directiva UE 2001/110/CE).